RSS Feed

Jack Reacher reloaded

vezi toate articolele de
22 Oct 2016 la 14:34 un comentariu 568 vizualizari.

Deși am văzut un film cu numele de Jack Reacher prin 2012, cu fermecătorul Tom Cruise, producătorii de la Hollywood, în pauză mare de idei, au decis să facă o continuare în 2016 cu același Tom Cruise în rolul titular. Conspirativ, dar elegant, starul american ne avertizează chiar de pe afiș: Să nu te întorci niciodată!
Dacă te-ai întors, lasă copilul acasă, nu e necesar să vadă cum scenele din jocurile lui cu bătăi și căzături de pe acoperiș pot fi reproduse în realitate, fie ea și ficțiunea unui film. Și apoi judecă pelicula după criteriul: Jason Statham, Van Damme, Dolph Lundgren, actori care au construit la un moment dat în istoria cinematografică, o bornă, o piatră de hotar, aducând noi expresii de manifestări artistice, bazate mai mult pe talentul de a stăpâni la perfecție o disciplină din artele marțiale decât pe expresivitatea talentului actoricesc. Arta de a tăbăci cu talent fundurile răufăcătorilor a atras un target important din cinefilii nemulțumiți de patetismul lui Woody Allen sau de introspecția psihologică a lui Stanley Kubrick. Această nișă a avut în urmă cu ceva ani un public atât de numeros încât Hollywood-ul a reușit să creeze un curent care părea că nu are concurență. Mici reminiscențe din acest curent încă mai ies la suprafață, Jack Reacher fiind un exemplu elocvent. Nu te poți supăra pe nimeni după ce vezi filmul. Dacă ești din generația care a purtat cravată de pionier îți trezește nostalgii, te simți ca și cum ai închiriat o casetă video sau ai împrumuta-o de la un vecin, tu dându-i la schimb Soldat Universal. Și cum, în ultima vreme ne cam plac nostalgiile, sătui de cum ne oripilează viziunile moderne transpuse pe peliculă (vezi Love de Gaspar Noe!), Jack Reacher nu e cu nimic mai prejos decât un film de acțiune, cu scene de violență, cu urmăriri și acte de rebeliune împotriva sistemului, cu un final ușor deductibil dar dificil de privit, un film fără personalitate percutantă la care nu trebuie să ai așteptări imense. Noroc că iubitorii genului sunt oameni potoliți care nu despică firul în patru în căutarea sensurilor vieții. O observație absolut personală: cred că Tom Cruise are o afecțiune de natură ortopedică, merge greoi, calcă și pășește bizar…

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



1 comment

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!